Delia platura sau musca rasadului

De foarte multe ori, problemele nu apar izolat, ci vin „în lanț”. Acest lucru este valabil și în agricultură, unde atacul unui dăunător nu înseamnă doar distrugeri directe asupra plantei, ci poate favoriza și instalarea unor agenți patogeni periculoși – bacterii, fungi sau virusuri – care profită de rănile create de insecte.

Ce este Delia platura?

Delia platura, cunoscută sub denumirea de musca răsadului, face parte din familia Anthomyiidae. Este o muscă dipteră foarte asemănătoare cu musca verzei sau musca cepei, însă se diferențiază prin faptul că devine activă mai devreme primăvara, iar larvele sale sunt ușor mai mici.

Identificată pentru prima dată în Germania, Delia platura s-a răspândit rapid și este astăzi un dăunător major, prezent pe toate continentele.

Plante atacate

Este o specie polifagă, atacând peste 40 de specii de plante. Printre cele mai afectate se numără:

• tomate, ardei, castraveți
• pepeni, dovlecei
• ceapă, sparanghel
• sfeclă, morcov
• căpșun, salată, ridichi
• varzoase
• leguminoase precum mazărea, fasolea sau soia

Ciclul de viață și condiții favorabile

Larvele iernează sub formă de pupă în sol și își reiau activitatea primăvara, odată cu creșterea temperaturilor. Delia platura poate avea până la cinci generații pe an, deși în zonele mai calde, precum Spania, s-au observat în general doar trei generații.

Pentru a ajunge la stadiul de adult, insecta are nevoie de aproximativ 3–4 săptămâni, la o temperatură medie de 23–24°C. Un ciclu complet de viață se desfășoară pe parcursul a aproape o lună.

Deși ouăle sunt depuse în sol, în special în zone bogate în materie organică aflată în descompunere, femelele preferă adesea solul din apropierea plantelor tinere, recent răsărite.

Daunele provocate de musca răsadului

Atacul Delia platura se poate manifesta în mai multe moduri:

• la nivelul seminței, larva consumă conținutul acesteia
• la nivelul coletului și tulpinii, pătrunde în plantă și distruge țesuturile

Rănile produse facilitează apariția unor boli, în special de natură fungică, care pot agrava rapid starea plantei.

Întrucât majoritatea legumelor sunt cultivate prin răsaduri, în special în spații protejate, atacul asupra semințelor este mai rar. Cel mai frecvent sunt afectate plantele tinere, însă, în funcție de momentul infestării, pot fi atacate și plante mai dezvoltate.

S-a observat că intensitatea atacului crește în primăverile reci și umede, când germinarea este întârziată.

Larvele se pot hrăni și cu materia organică din sol, aceasta fiind o sursă ușor accesibilă. Totuși, în lipsa acesteia sau la densități mari ale populației, atacul asupra plantelor este inevitabil. Adaosurile recente de materie organică insuficient descompusă pot reprezenta o importantă sursă de infestare.

Prevenirea apariției muștei răsadului

Deoarece o mare parte din ciclul de viață se desfășoară în sol, nu au fost identificați prădători naturali eficienți care să țină sub control populația acestui dăunător. Deși au fost semnalate cazuri izolate de atacuri din partea furnicilor sau păianjenilor, impactul acestora este nesemnificativ.

Pentru reducerea riscului de infestare, se recomandă:

• efectuarea unor lucrări foarte bune ale solului
• îndepărtarea resturilor vegetale, care pot atrage adulții pentru depunerea ouălor
• utilizarea exclusivă a materiei organice bine descompuse, deoarece resturile în fermentație sau gunoiul de grajd proaspăt atrag musca răsadului